Site-ul unei instituții publice nu este un site de prezentare cu alt logo. Are obligații legale pe care un site de firmă nu le are, iar cele mai multe caiete de sarcini le tratează într-un singur rând: „site-ul va respecta legislația în vigoare”. Rândul acela înseamnă, concret, câteva lucruri verificabile. Le luăm pe rând.
Am construit platforme pentru instituții și organizații cu statut de utilitate publică — cea mai recentă, Camera de Comerț și Industrie a României. Ce urmează este lista pe care o folosim noi înainte de a scrie prima linie de cod.
Accesibilitatea este obligatorie, nu opțională
Din 2018, organismele din sectorul public au obligația legală să aibă site-uri accesibile. Baza este OUG 112/2018, care transpune Directiva (UE) 2016/2102. Standardul tehnic la care trimite este EN 301 549, iar în practică asta înseamnă WCAG 2.1, nivelul AA.
Ce înseamnă „accesibil”, pe scurt: contrast suficient între text și fundal, tot site-ul utilizabil din tastatură, focus vizibil, titluri în ordine logică, imagini cu text alternativ, formulare cu etichete, video cu subtitrare, nimic care depinde doar de culoare sau doar de mouse.
Două lucruri lipsesc aproape mereu din caietele de sarcini:
- Cine verifică. Un scor Lighthouse nu este o verificare de accesibilitate. Verificarea se face cu un instrument automat (axe-core, de exemplu) și manual, din tastatură și cu un cititor de ecran, pe fiecare tip de pagină.
- Când se verifică. La final, când totul e gata, este prea târziu. Accesibilitatea se verifică la fiecare livrare, ca prag, nu ca listă de reparat după lansare.
Declarația de accesibilitate
Aceeași ordonanță cere ca fiecare site public să publice o declarație de accesibilitate, într-un format stabilit: în ce măsură site-ul respectă standardul, ce părți nu îl respectă și de ce, cum poate un utilizator să semnaleze o problemă și cui.
Declarația nu este un text de copiat de pe alt site. Fiecare afirmație din ea trebuie să fie adevărată pentru site-ul respectiv. La CCIR am luat declarația publicată și am verificat fiecare punct pe platformă; unde realitatea nu se potrivea cu textul, am corectat platforma, nu textul.
Protecția datelor: mai mult decât o politică de confidențialitate
GDPR se aplică oricărui site care prelucrează date personale, deci oricărui site cu un formular. Pentru o instituție publică apar câteva obligații în plus:
- Responsabil cu protecția datelor. Autoritățile și organismele publice au obligația să desemneze unul. Datele de contact ale acestuia trebuie să fie publicate.
- Temei legal pentru fiecare formular. Un formular de contact, o înscriere la eveniment și un abonament la newsletter au temeiuri diferite. Politica de confidențialitate trebuie să spună pentru fiecare ce date se colectează, de ce, cât timp se păstrează și cine le vede.
- Unde ajung mesajele. Dacă formularul trimite mesajul unei direcții anume, cu copie în administrare, asta trebuie să fie proiectat, nu lăsat la voia pluginului. La CCIR fiecare formular are rutare pe departamente și păstrează mesajul și în administrare, ca dovadă.
Cookies și analitice
Legea 506/2004 cere acordul utilizatorului înainte de a pune pe dispozitivul lui cookies care nu sunt strict necesare. Statisticile de trafic intră aici. Concret:
- niciun script de statistici nu pornește înainte de acord;
- refuzul este la fel de ușor ca acceptul;
- acordul se poate retrage oricând, dintr-un loc vizibil.
Dacă site-ul folosește Google Analytics, Google cere în plus Consent Mode v2 pentru ca datele să fie prelucrate corect în funcție de acord. Nu este lege, este o condiție a furnizorului, dar fără ea statisticile devin inutilizabile.
Informațiile de interes public
Legea 544/2001 obligă instituțiile să publice din oficiu o serie de informații: actele normative care le reglementează, structura organizatorică, programul de funcționare, numele persoanelor din conducere, sursele financiare, bugetul, modalitățile de contestare. Legea 52/2003 adaugă transparența decizională: proiectele de acte normative se publică înainte de adoptare, cu termen pentru observații.
Pe site asta înseamnă o secțiune ușor de găsit, actualizată la timp și cu documentele în formate accesibile, nu scanate ca imagine. Un PDF scanat nu poate fi citit de un cititor de ecran și nu poate fi căutat.
Ce nu cere legea, dar cere bunul-simț
- Serviciile în față. Cine intră pe site-ul unei instituții vrea, de regulă, un serviciu: un certificat, o autorizație, o programare. Structura site-ului trebuie să pornească de la ce caută vizitatorul, nu de la organigramă.
- Căutare care funcționează. Căutarea implicită a majorității platformelor scoate rezultate la întâmplare. Pentru un site cu mii de pagini istorice, indexul trebuie construit: serviciile și paginile principale primesc prioritate, arhiva vine după.
- Telefonul. Cei mai mulți vizitatori vin de pe telefon. Fiecare șablon se testează la 360 px lățime, nu doar pe monitorul dezvoltatorului.
- Versiunea în altă limbă, dacă există, la același nivel. O versiune în engleză pe jumătate tradusă face mai mult rău decât lipsa ei. Fiecare pagină are perechea ei, cu adresă proprie și marcaj
hreflang, sau nu se publică. - Migrarea conținutului vechi fără pierderi. Un site instituțional are ani de comunicate și documente către care trimit alte site-uri, presa și documente oficiale. Fiecare adresă veche primește o destinație. Cum am făcut asta pentru 17.962 de intrări este în articolul despre migrare.
- Autonomia echipei. Instituția trebuie să poată publica singură, fără să sune furnizorul pentru fiecare comunicat. Asta se decide la alegerea platformei și la felul în care este construită administrarea.
Pentru caietul de sarcini
Dacă pregătiți un caiet de sarcini, cereți explicit:
- conformitate WCAG 2.1 AA, verificată automat și manual, cu raport la fiecare livrare;
- declarație de accesibilitate scrisă pentru site-ul livrat, nu preluată;
- politică de confidențialitate cu temei legal pentru fiecare formular și datele responsabilului cu protecția datelor;
- consimțământ pentru cookies funcțional, cu refuz la fel de ușor ca acceptul;
- secțiune de informații de interes public, cu documente în format accesibil;
- plan de migrare cu hartă de redirecturi pentru toate adresele vechi;
- testare pe telefon, la 360 px, pentru fiecare tip de pagină;
- predare cu acces complet la cod și la conținut, fără dependență de furnizor.
Fiecare punct de mai sus se poate verifica în 30 de minute, de către oricine, pe site-ul livrat. Asta este diferența dintre „respectă legislația în vigoare” și un site care chiar o respectă.
